Cuvântul bazalt a apărut prima oară într-un dicţionar etimologic german în secolul al 18-lea, derivând din limba greacă cu sensul “piatră de încercare”. Bazaltul este o rocă magmatică cu granulaţie fină şi de mare rezistenţă, denumită şi rocă efuzivă vulcanică, cu un conţinut sărac în acid silicic. Este un amestec de silicaţi de magneziu şi fier cu olivina (culoarea verde) şi minerale ca piroxeni şi plagioclaz. Bazaltele apar prin răcirea rapidă a curgerilor de lave bazaltice formând platouri bazaltice de mare dimensiuni. Bazaltul formează cea mai largă pătură coerentă al fundului de ocean, fiind frecvent şi pe continent. Bazaltul are nuanţe de la gri închis, antracit până la negru. Apariţia lui cea mai frecventă este aceea în coloane, în forme poligonale de 3-9 laturi. Coloanele de bazalt se formează în circumstanţe corespunzătoare prin răcirea şi solidificarea lavei în crăpături verticale profunde în scoarţa terestră. Precum andezitul, bazaltul are caracteristici fizice excelente, rezistenţa lui la îngheţ şi uzură îl fac un pavaj natural de calitate. Cuburile cioplite de bazalt pot fi folosite pentru pavarea drumurilor şi a trotuarelor, iar cele tăiate la dimensiuni sunt un placaj elegant pentru terase, trepte, alee şi pivniţe.
